Mărturii 2011

Mărturii
Din anul 20__
7
Deni O | 2011-04-26 17:15:00:
Ce urmeaza sa scriu sa intamplat exact dupa conferinta deci mi-am facut niste prieteni din Baia Mare si am mers pe jos de la Salem cu ei pana la Gara pentru ca aveau tren la 7, la jumatatea drumului vorbeam cu o fata pe care o chema Oana ...defapt inca o cheama asa ,ca aveam niste tenisi converse numai buni pt ea pe care nu ii mai purtam,ea dintr-o data a devenit foarte entuziasmata chiar isi dorea foarte mult tenisii aia asa ca am marit pasul(eu locuiesc mai departe de gara la vre-o 15 minute mai departe daca nu mai mult) iam lasat pe ceilalti in urma pt ca eram in criza de timp,pe drum am sunat-o pe soarmea de 9 ani sa ia tenisi si sa vina cu ei pana la o trecere de pietoni ca sa mai castigam timp,asa a si fost, pe drum era sa ne calce o masina,chiar o fost foarte aproape.Am ajuns la trecere si am luat tenisi de la soramea si cand sa pornim inapoi spre Gara ma uit in punga si vad ca soramea o adus alta pereche de tenisi!Nu mai aveam timp!Oana era foarte ingrijorata era 6:48 abia avea timp sa ajunga pana la gara da mite sa mai vina si pana la mine,Domnul ma ajutat sa imi pastrez calmul asa ca iam zis ca porneasca spre Gara si eu merg dupa tenisi si vin in urma ei si poate o prind la Gara.Ok fug acasa,arunc toti panofi din dulap ca sa gasesc tenisii(aratam ca o disperata..defapt eram).Ia-m luat si am inceput sa fug spre Gara.....Deci e foarte inmportant sa stiti ca eu detest sa FUG! Sunt anemica si obosesc foarte repede.Prefer sa pierd tranvaiul si sa astept 15 minute dupa altul decat sa fug 50 de metri dupa unul..deci e grav!Sunt chiar praf la sport....Deci fugeam ca o nebuna ,era 6:58 trenul pornea exact la 7:05 ,nu aveam timp!Eram obosita,transpirata,rupta dar ceva in imima mea nu ma lasa sa ma opresc,stiam ca Domnul e cu mine si ca e in control,ziceam:"Doamne opreste timpul in loc ,sau nu stiu cum dar ajutama!"Nu mai aveam puteri! Dar am continuat sa cred si sa fug .Am ajuns in statie la 7:06 dar nu imi pasa am continuat sa cred!Erau 2 trenuri in Gara,ma-m uitat in primul..era gol,am fugit la al doilea,era pliiiin de oameni parea imposibil sa o gasesc pe Oana asa ca am zis "Doamne ajutama!" si exact in secunda aia Domnul mi la aratat pe un prieten din BM stiam ca era in Biserica cu Oana deci trebuia sa fie si ea pe langa el pe undeva asa ca fug si o vad pe Oana dar ea nu ma vedea,am batut in geam la un batran ca sa ma vada(eu chiar nu fac chesti dinastea in general)Oana se intoarce si ma vede,amandoua incepem sa fugim spre usile care incep sa se inchida si exact cand ajungem fata in fata usile se inchid.Eu stateam acolo cu punga cu tenisi in mana privind cum porneste trenul din fata mea,nu imi venea sa cred!!am zis:"Asta nu e posibil!"Eam gata sa ma intorc si sa pornesc spre casa cand dintr-o data vad cum trenul se opreste!!!Si cum Oana se apleaca pe usa ca sa imi faca semn sa vin sa ii dau tenisii,am fugit si ia-m dat tenisii.Eram atat de fericita incat nici nu o auzeam pe femeia care era acolo si urla la mine.Inima mea salta de fericire iar picioarele mele tremurau de oboseala,chiar am reusit!A fost uimitor cum Dumnezeu indiferent de slabiciunea mea(sportul)El ma folosit.El a facut ca slabiciunea mea sa ni mai fie slabiciune.Cu El nu am slabiciuni!!...Atatea pt o pereche de tenisi:)))) Orcum ...Chiar nu inteleg cum so oprit trenu ala!God is AMAZING!!!Totul e posibil cu EL in ABSOLUT ORCE SITUATIE trebe doar sa credem in EL!Chiar nu-mi vine sa cred,Dumnezeu e asa de tare!!!!!!!!!!!!!!
8
otniela (ella) | 2011-04-26 16:07:00:
Am venit la conferinta cu un singur scop: sa imi dedic intreaga mea inima lui D-zeu.Sunt crestina de mai multi ani,dar in ultimul timp am descoperit in inima mea atat de multe lucruri lumesti incat am fost uimita...nici nu am simtit cand aceste lucruri au intrat in inima mea luandu-i locul lui D-zeu.
Asa ca aceasta conferinta a fost o continua renuntare din partea mea...zi de zi D-zeu imi descoperea lucruri la care trebuie sa renunt...si numai cine a fost dus in punctul asta stie uneori cat de dureros este sa renunti...renuntam la lucruri lumesti ca de ex., posesiuni, o viata mai buna intr-un loc unde nu era voia Lui ptr mine sa merg, o cariera mai buna...o optiune mai buna...ptr a ramane intr-un loc de criza ptr mine...dar un loc unde binecuvantarea si modul cum va lucra D-zeu...va fi o marturie care va face inconjorul lumii.
Nimic nu s-a schimbat...nicio circumstanta...si totusi...nimic nu mai e la fel...inima mea ii apartine in totalitate Lui, sunt disperata dupa El, Il iubesc cu toata fiinta mea...
Cu toate ca nu este o marturie zguduitoare...cred ca nu este nimic mai zguduitor decat puterea si iubirea lui D-zeu de a se interesa de oamenii Lui, de a-i opri in a-si face rau, de a-i duce din nou pe calea sfinteniei chiar si atunci cand ei nu realizeaza ca s-au departat de la ea!!!
Aceasta conferinta a fost o reala binecuvantare ptr mine si o reimprospatare a duhului si puterii de a merge mai departe si de a-i sluji lui D-zeu!
9
Sebi | 2011-04-26 15:53:00:
La conferinta asta am decis sa vin cu asteptari si Dumnezeu mi-a raspuns care este planul Lui pentru viata mea si mi-a dat o alta perspectiva asupra Evangheliei, o perspectiva corecta, astea toate dupa un an de cand am inceput sa ii cer aceste lucruri.
Pe langa asta, pot sa marturisesc ca am fost si vindecat, de 3 ani am avut o problema cu unghia mare de la un picior si problema tot aparea dupa fiecare operatie care era destul de dureroasa. Iar anul asta am decis sa renunt la inca o operatie si mi-am pus increderea in puterea de vindecare a lui Dumnezeu si s-a intamplat si vindecarea pentru care m-am tot rugat de 6 luni, lucru pentru care ii voi fi mereu recunoscator.
Isus a luat boala si a dus-o pe cruce cu El. Orice boala ati avea sau orice cerere aveti, aduceti-o in fata lui Dumnezeu si aveti rabdare si credinta pentru ca se va indeplini.


Spune-ne şi nouă!
Completează formularul de mai jos şi spune-ne şi nouă cum Dumnezeu te-a atins!